vineri, 29 august 2008

O dispută anacronică?


Ce-ar mai fi de spus acum despre schisma din PNŢCD, partid repudiat de alegători în 2000 şi rămas un outsider al jocurilor politice?Şi totuşi, soarta partidului readus la viaţă de Corneliu Coposu merită un moment de meditaţie, căci separarea apelor la congresul din 24 august marchează un moment inedit în viaţa noastră politică: revolta în numele unor principii şi al unui trecut împotriva oportunismului fără scrupule pe care l-am putea numi tot atât de bine vânzare.Ce ar fi spus aşadar Corneliu Coposu despre iniţiativa domnului Miluţ de a aservi partidul liberalilor, lăsându-şi oamenii să candideze numai sub sigla PNL şi numai acolo unde vrea PNL? Putem deduce cu uşurinţă cum ar fi reacţionat liderul politic care declarase că negociază orice, dar nu negociază principii. Urmează întrebarea logică: cum a ajuns PNŢCD pe mâna unor oameni pe care Corneliu Coposu nu i-ar fi acceptat probabil niciodată ca succesori la conducerea partidului pentru care şi-a sacrificat întreaga viaţă? Desigur, şi pe vremea lui Corneliu Coposu, PNŢCD a fost populat de neaveniţi, oportunişti şi mercantili, dar nu ei dădeau tonul. Dimpotrivă, se supuneau unei cenzuri severe din partea conducerii, care ştia foarte bine cu cine are de-a face. După dispariţia lui Corneliu Coposu însă, partidul a devenit arena unor lupte de orgolii, care au dus la plecarea lui Victor Ciorbea, la scurtul intermezzo Andrei Marga şi la alte episoade care l-au aruncat treptat în derizoriu. Dar adevăratul gropar al PNŢCD se numeşte Emil Constantinescu.În iulie 2000, domnul Constantinescu abandona partidul care-l propulsase către funcţia supremă în stat anunţând că este prea scârbit de politică pentru a continua - nu însă suficient de scârbit pentru a se abţine de la impunerea unui candidat prezidenţial ales numai de el, în persoana lui Mugur Isărescu, care însă nu voia să fie candidatul PNŢCD, ci al „oamenilor cumsecade“. Astăzi avem destule elemente ca să înţelegem că a fost vorba de o diversiune majoră, menită să rupă votul fostei CDR, care se situa între 17-20% şi ar fi putut propulsa un candidat unic în al doilea tur al prezidenţialelor, asigurând totodată intrarea în parlament a ţărăniştilor. Altfel ar fi arătat viaţa noastră politică dacă, după 2000, opoziţia la PSD nu ar fi fost reprezentată timp de patru ani doar de PD şi PNL, ci şi de un partid cu o linie anticomunistă ceva mai fermă. Dar tocmai PNŢCD era marota psd-iştilor şi mai ales a lui Ion Iliescu - deci putem conchide că ei au beneficiat cel mai mult de pe urma retragerii lui Emil Constantinescu şi a comediei candidaturii prezidenţiale a lui Mugur Isărescu. Aliaţi astăzi cu liberalii, psd-iştii tocmai se pregăteau de victoria finală, prin dizolvarea totală a identităţii unui partid care le-a fost întotdeauna un ghimpe în coastă. La rândul lor, liberalii erau bucuroşi să-şi însuşească fără prea mari eforturi brandul PNŢCD. Partidul fusese, de altfel, pregătit pentru această mutare finală de Marian Miluţ, omul pus cu mâna de Emil Constantinescu în fruntea ţărăniştilor, după ce a fost candidatul prezidenţial al Acţiunii Populare, partid-fantomă creat tot de Emil Constantinescu şi apoi „vărsat“ în PNL. Nu-ţi trebuie multă imaginaţie ca să anticipezi că PNŢCD ar fi avut aceeaşi soartă şi ar fi dispărut de pe scena politică pentru a împlini visul iliescian.Iată de ce revolta condusă de Gheorghe Ciuhandu şi Radu Sârbu apare ca o gură de aer proaspăt într-o mare de miasme. Să recunoaştem că, în politica românească dominată de calcule pragmatice, unde totul se cumpără şi oricine se vinde, iar principiile sunt considerate bune de aruncat la coş, revolta unui grup de politicieni tocmai în numele principiilor care asigură identitatea partidului lor este un gest de curaj. Căci domnii Sârbu şi Ciuhandu au toate şansele să piardă alegerile şi să rămână doar cu onoarea de a nu fi vândut sufletul partidului pentru un pumn de arginţi. Pragmaticii le vor râde în nas şi-i vor eticheta drept anacronici. Dar poate că tocmai acest lucru îi face demni de respect.
Rodica Culcer

10 comentarii:

Anonim spunea...

Chiar nu cred ca mai are rost sa ne lingusim pe langa PDl-PNL. Trebuie sa fim precum un catel ce maraie la cainele cel mare. TOTI NE SUNT DUSMANI! Fara lupta nu vom primi nimic! SA DEVENIM PARTIDUL ANTISISTEM DE CARE ARE NEVOIE ROMANIA! SA DAM IN TOTI SI TOATE!

Marius Mina spunea...

@Anonim, ar trebui sa semnezi cu numele real, ai mare dreptate in tot ceea ce spui.

dan goldis spunea...

Subscriu la ce spunea Anonim. Nimeni nu va dori sa se asocieze cu un partidulet de 1,5 la suta.Goana aceasta dupa aliati e un semn de slabiciune.In nebunia mea,continui sa cred ca vor exista anumite locuri in tara in care pntcd ar putea sa arbitreze alegerile si chiar sa cistige niste colegii( la Timisoara, Arad, Cluj, Bucuresti). Cred ca prioritatea nr 1 este gasirea unor candidati cu sansa si numai dupa aceea gasirea unor eventual aliati.

alex.dumitrascu spunea...

Asta ziceam si eu in comentariul la articolul precedent.
Milut a negociat cel putin cu pnl care e mai onorabil decat adunatura de arivisti prezidentiali.
Declararea intentiei de a negocia cu PDL ne va indeparta pe multi.

Anonim spunea...

va fi foarte greu, ganditiva cati taranisti vom dezamagi daca de exemplu avem 6 colegii intr-un judet iar noi ca pnt vom avea doar 2 candidati. o alianta e binevenita. sa ne sprijine doar intr-un singur colegiu.

Anonim spunea...

revin, adica sa ne sprijine in cele 2 colegii sau in cel in care avem noi sanse. Pentru ca legea e prost facuta. degeaba sunt ales eu de 99% din alegatori daca pe plan national partidul nu face 5%. gresesc cumva?

Anonim spunea...

Sunt stupefiat ca un articol cu atatea elemente false apare pe blogul D-lui R.Sarbu, fara o critica sau un comentariu de delimitare, referitor la dezinformarile doamnei Culcer.
Cum putea E.Constantinescu sa impuna candidatura lui Isarescu la presedentie cand cand PNTCD a decis sa-l sprijine si E.Constantinesc nu era membru PNTCD.
I se imputa lui E. Constantinescu promovarea lui M.Milut la predentia PNTCD, cand se stie ca M.Milut si A.Pavelescu au fost promovati cu sprijinul lui Ciuhandu.
Cum a crescut PNTCD pe periada cand Ciuhandu era presedinte, dupa fuziunea cu URR, sau dupa schimbare numelui in PPCD?
Nu a fost ideea de schimabre a numelui o tentativa de a face sa dispara PNTCD si tot ce este legat de el, de la detinutii politici la cei care voteaza PNTCD din convingere ca e singurul partid anticomunist?
Cine a desfinta forumul de discutii al PNTCD, pentru ca nu aveau argumente la intrebarile puse de simpatizanti? Cine a intrerupt comunicarea cu electoratul si simpatizantii? Nu D-nul Ciuhandu?

A ajuns doamna Culcer o jurnalista mercenara a lui Basescu, analista PNTCD?
Nu trebuie sa va faceti iluzii, PD-L nu va ia in alianta, ei vor sa va asimileze.
D-le R.Sarbu asemena erori se platesc cu prestigiu dumneavoastra de politician.
Chiar vreti sa va incheiati cariera politica cu ingroparea PNTCD?

Gheorghe

alex.dumitrascu spunea...

O alianta cu PNL ar fi fost dezirabila in 2004, si pentru ei si pentru PNTCD.
Observati insa ca PNL e cam...izolat la ora actuala, s-ar putea sa aiba ei mai multa nevoie de PNTCD decat PNTCD de o alianta.
Probabil ca regreta campania anti-cdr si anti-pntcd pe care au facut-0 in 2000.
Din pacate timpul e scurt pentru pntcd, impostura Milut va irosi prin tribunale ultima sansa, efortul organizatoric si doctrinar pentru viitoarea campanie e imposibil de realizat deocamdata.
Poate fi puternic un partid in afara parlamentului?
Desigur, prin doctrina, discurs si fruntasii sai.
Ca sa fim realisti, cam asta se va intampla. Pana la inceputul campaniei electorale, probabil ca vom reusi sa ne redresam organizatoric si cam atat.

Anonim spunea...

Domnule sarbu, publicati mai des cate ceva pe acest blog. Ce sa facem? candidam ca independenti sau cum>? Vrem sa stim ce se intampla. Ori cu pntcd-ul ori independenti. Iar ca independent trebuie sa ma apuc de strans semnaturi.

alex.dumitrascu spunea...

Ca anonim e usor cu semnaturile.



Neamul nostru romanesc