Briefing PNTCD- Situatia la zi

Aşa cum am promis, încerc să vă ţin la curent cu privire la ceea ce se întâmplă în PNŢCD.

Situaţia juridică

La data de 5 septembrie, avocaţii noştri au depus la tribunal o cerere prin care au solicitat devansarea termenului fixat iniţial pentru înscrierea hotărârilor congresului extraordinar în Registrul Partidelor. Vineri, 12 septembrie, în ciuda opoziţiei lui Aurelian Pavelescu şi a celorlalţi doi avocaţi angajaţi de Miluţ, instanţa a acceptat solicitarea noastră şi a stabilit termenul pentru 26 septembrie. Sperăm ca la 26 septembrie să ne judecăm şi să obţinem şi pronunţarea, care nu are cum să infirme hotărârile congresului, deoarece acesta a fost perfect statutar. Trebuie să semnalez că există şi posibilitatea ca intervenienţii (Miluţ & comp.) să tărăgăneze procesul, cerând termene pentru angajare de avocat sau pe motiv de boală. Dacă aşa se va întâmpla şi deoarece există şi probabilitatea ca ei să folosească şi calea de atac (recursul), putem avea o problemă cu recunoaşterea de către Biroul Electoral Central a semnăturii mele pe listele cu candidaţii noştri la alegerile parlamentare. Doresc să vă asigur că – în cazul în care noua conducere a partidului nu va fi validată în timp util de către instanţă (înainte de 20 octombrie) - nu am nici o reţinere să accept ca Miluţ să semneze listele respective. Esenţial este ca PNŢCD să participe la alegeri!

Mărturisesc că sunt sceptic cu privire la colaborarea lui Miluţ, chiar dacă nu el, ci noua conducere a partidului va asigura finanţarea campaniei electorale. În orice caz, dacă va refuza să semneze listele cu candidaţi, va confirma că obiectivul lui politic este scoaterea PNŢCD din alegeri şi nu „salvarea partidului printr-o colaborare cu liberalii”.

Organizarea la sediul central

Până la preluarea sediului din Rosetti, ne-am instalat la sediul organizaţiei sectorului 3, pe str. Romulus, la capătul dinspre Calea Călăraşi al bulevardului Corneliu Coposu. Doamna Cristina Andrei - absolventă a facultăţii de filologie, traducătoare autorizată din şi în limba engleză - a fost angajată ca secretară, iar domnul Tudor Andrei Răutu – licenţiat în ştiinţe politice la Universitatea Bucureşti, master european la Universitatea Catolică din Leuven – Belgia, doctorand în ştiinţe politice la Institutul de Studii Politice din Strassbourg, membru al Grupului de Sociologie Politică Europeană din Strassbourg – a fost angajat în calitate de consilier pe probleme politice şi de comunicare.

„Task force” pentru comunicare îi va cuprinde pe domnii Tudor Răutu, Radu Buică, Răzvan Boacă, Bogdan Iorga, Cătălin Dimofte şi Marius Mina. Pentru început.

Îmi face plăcere să vă informez că dl prof. Sorin Alexandrescu s-a oferit să contribuie la revigorarea PNŢCD şi s-a alăturat echipei de consilieri. În acelaşi timp, dl Petru Romoşanu mi-a spus că preferă să ne ajute fără să fie în mod formal consilier al preşedintelui.

Săptămâna viitoare se va încheia echiparea sediului provizoriu cu aparatura necesară, iar joi, 18 septembrie, va avea loc a doua şedinţă a BNC, ocazie cu care vor fi desemnaţi secretarii executivi pentru cele opt regiuni.

În această perioadă, dl Doru Năsui, prim vicepreşedinte, se ocupă de „i-partid”, respectiv de strategia de comunicare prin internet, de strângerea de fonduri prin internet, de pagina de internet www.pntcd.eu şi chiar de chestiunile preliminare în vederea înfiinţării unui post de televiziune prin internet şi al unuia de radio prin internet; evident, ale PNŢCD.

Mesaje

Din păcate, din felul în care ziariştii reflectă conferinţele mele de presă, chiar şi mie îmi este greu să înţeleg mare lucru. De regulă, ei preferă să mediatizeze scandalul declanşat de Miluţ şi nu intenţiile noastre politice. Aşadar:

Primul mesaj a fost un apel către toţi excluşii, sancţionaţii, marginalizaţii ori autoexilaţii, care vreodată au simpatizat PNŢCD sau i-au fost membri, prin care apel i-am invitat să revină. La fel, primul vicepreşedinte, Doru Năsui, a lansat un apel către românii din diaspora, pentru a-i determina să sprijine proiectul nostru creştin democrat pentru România.

Apoi am anunţat că vreau să revenim la poziţiile politice tranşante, de la începutul anilor ’90, de pe vremea lui Corneliu Coposu.

Cadrul acţiunii politice a PNŢCD va fi conturat de:

1. Morala creştină. Există o legătură evidentă între nivelul de moralitate al unui popor şi nivelul său de prosperitate. La nivel planetar, popoarele creştine au cel mai ridicat standard mediu de viaţă. Europa este ceea ce este tocmai datorită moralei creştine, iar PNŢCD condamnă refuzul unora de a accepta măcar menţionarea acestui fapt în Tratatul Constituţional al Uniunii Europene, ceea ce a dus, printre altele, la blocarea procesului de integrare. În aceste circumstanţe, Uniunea Europeană nu reuşeşte să devină o entitate politică, rămânând, cel puţin pentru moment, mai degrabă o uniune economică, o piaţă comună. Ca buni creştini, acceptăm minorităţile - naţionale, religioase, sexuale sau de orice fel – le respectăm drepturile, dar refuzăm dictatul lor. Considerăm inadmisibil ca minorităţile necreştine (atei, evrei, mahomedani, etc) să încerce să blocheze afirmarea identităţii noastre creştine.

În cadrul lumii creştine, România este mereu citată negativ tocmai din considerente morale: este un stat corupt. Lucrurile nu vor merge cu adevărat bine în România câtă vreme morala nu are nimic de a face cu politica. Cauza comună a crizelor pe care le trăiesc românii este criza morală. Când “turma” rătăceşte, responsabilitatea revine “păstorilor”, iar aceştia sunt Bisericile şi clasa politică. Noi încercăm să schimbăm clasa politică. Nu schimbarea sistemului de vot (de la liste, la uninominal) rezolvă problema, ci schimbarea oamenilor care fac politică. Este nevoie de oameni cu credinţă în Dumnezeu, de oameni care trăiesc în spiritul moralei creştine şi care merg din convingere la biserică, nu doar atunci când se televizează; este nevoie de oameni care fac politică urmând îndemnul biblic de a servi cetăţeanul şi cetatea, adică oameni care fac politică pentru a servi, nu pentru a se servi. PNŢCD este singurul partid din România care are morala creştină ca principiu doctrinar, iar majoritatea membrilor săi tocmai din acest motiv s-au înscris în partid. Chemăm alături de noi pe toţi cei cu credinţă în Dumnezeu, care vor să susţină proiectul nostru creştin-democrat pentru ţară. România are nevoie de creştin-democraţie şi are nevoie de PNŢCD!

PNŢCD susţine în acţiunea sa politică valorile creştine. Valorile creştine înseamnă: apărarea vieţii, inclusiv a celei nenăscute; apărarea curăţeniei sufleteşti şi trupeşti a tinerelor generaţii; apărarea familiei şi protejarea celor slabi; vieţuirea în cinste, demnitate şi pace; bucuria cunoaşterii şi prieteniei; asigurarea mijloacelor materiale pentru un trai decent; asigurarea mântuirii pentru toţi semenii. PNŢCD se opune legiferării căsătoriilor homosexuale şi adopţiilor de copii de către cuplurile homosexuale.

2. Naţionalismul luminat este al doilea principiu doctrinar al PNŢCD. Naţionalismul nostru este luminat pentru că promovează interesele neamului nostru, fără a se îndrepta împotriva altora. Aşa a fost de pe vremea lui Iuliu Maniu, aşa este şi astăzi. PNŢCD consideră dimensiunea etnică şi culturală ca fiind o componentă esenţială a identităţii naţionale. Un sfert dintre români trăiesc în afara graniţelor României. În primul rând sunt cei din fostele provincii româneşti şi din ţinuturile învecinate: Basarabia, Bucovina de Nord, Nordul Maramureşului, Ţinutul Herţei, Cadrilaterul, Banatul Sârbesc, Valea Timocului, Câmpia Tisei şi Transnistria; apoi sunt milioanele de români plecaţi să muncească în statele UE, în America de Nord şi peste tot în lume. Toţi aceştia sunt nevoiţi să se descurce singuri, deoarece Statul român nu are nici un fel de politică prin care să le apere şi să le promoveze interesele. PNŢCD consideră starea de fapt ca fiind inadmisibilă şi păgubitoare, inclusiv pentru imaginea României în lume. Susţinerea şi promovarea identităţii etnice şi culturale a românilor din afara graniţelor actuale nu constituie doar o obligaţie morală pentru România, ci se află în perfectă concordanţă cu promovarea marilor valori ce stau la baza construcţiei europene. PNŢCD consideră că România trebuie să-şi definească o politică care să întărească legăturile pe toate planurile – politic, economic, cultural şi social – dintre Ţara Mamă şi românii din afara graniţelor. În BNC al PNŢCD sunt doi reprezentanţi de marcă ai diasporei, prin care vom promova politicile noastre pentru românii de pretutindeni. (O rog şi pe doamna Bianu, preşedinta CRP, să mă contacteze.)

PNŢCD crede că denunţarea pactului dintre Hitler şi Stalin, cunoscut sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov, trebuie să depăşească – şi în privinţa României – stadiul pur declarativ şi să fie transpusă în viaţă, aşa cum s-a întâmplat în cazul Ţărilor Baltice. Credem că integrarea Moldovei şi Ucrainei în Uniunea Europeană va permite şi rezolvarea problemelor etnice româneşti.

PNŢCD consideră că Tratatul dintre România şi Ucraina - încheiat în anul 1997 de regimul Constantinescu şi ratificat inclusiv cu votul parlamentarilor ţărănişti de atunci – este neavenit, ignoră adevărul istoric, dimensiunea morală şi contravine intereselor perene româneşti. Acest tratat trebuie să fie renegociat! PNŢCD cere cu toată fermitatea ca măcar angajamentele din tratat, cu privire la drepturile românilor din Ucraina, astăzi încălcate, să fie respectate

.

3. Reforma Statului. România are nevoie de o nouă constituţie. Dacă Revoluţia nu ar fi fost confiscată exact de cei împotriva cărora a fost îndreptată, în România ar fi trebuit să fie restabilită constituţia din anul 1923, iar ţara să redevină o monarhie constituţională. Dacă aşa s-ar fi întâmplat lucrurile, România ar fi dat un semnal politic clar că reînnoadă tradiţiile sale europene, iar drumul ţării spre NATO şi UE ar fi fost scurt şi neted. Din păcate, securiştii şi comuniştii au păstrat controlul şi au organizat jefuirea sistematică a banului public. Aşa se face că astăzi suntem conduşi de o oligarhie foarte solid structurată, de jos, din serviciile secrete succesoare fostei Securităţi, până sus, în lumea miliardelor de euro; la mijloc se află justiţia, presa şi clientela măruntă, dar ajutătoare. Consecvent opţiunilor sale dintotdeauna, PNŢCD susţine revenirea României la regimul monarhiei constituţionale.

Oricum, România trebuie să renunţe la caracterul bicefal al puterii executive. Nu este normal şi nici benefic pentru ţară să avem două guverne, unul la Cotroceni şi altul la Palatul Victoria, care să lucreze la concurenţă sau chiar antagonic şi între care să existe raporturi de forţă. Monarhia constituţională ar determina eliminarea unuia dintre cei doi poli ai puterii executive şi ar limita marja de manevră a serviciilor în domeniul economico-financiar, prin creşterea influenţei celei mai transparente dintre puterile din stat, parlamentul.

Noua constituţie trebuie să asigure principiul separaţiei puterilor în Stat. Mă limitez la numai două exemple flagrante: în prezent, miniştrii, care acţionează la cel mai înalt nivel al puterii executive, de regulă sunt şi parlamentari; de asemenea, asistăm cu toţii, consternaţi, cum puterea legislativă (parlamentul) blochează puterea judecătorească (justiţia) în cazurile de mare corupţie. Constituţia trebuie să garanteze independenţa justiţiei şi să consacre responsabilitatea deţinătorilor puterii.

Exercitarea puterii trebuie să pornească de la fundamentarea ei pe principiul responsabilităţii. Puterea trebuie să fie dublată de responsabilitate, iar decidenţii trebuie să fie sancţionaţi mai sever decât oricine altcineva. Constituţia şi legile actuale le permit să scape de răspunderea pentru faptele lor cu caracter penal.

Reforma puterilor Statului impune o justiţie independentă, eficientă şi o responsabilizare a celor care o înfăptuiesc. Lipsa reformei justiţiei împiedică reforma morală a societăţii.

Statul trebuie să fie garantul justiţiei sociale, nu în sensul egalităţii veniturilor, ci al tratamentului egal în faţa legii.

4. România europeană are nevoie de o schimbare radicală a vieţii politice. Partidul-Stat, existent înainte de 1989, s-a perpetuat, începând cu FSN, după revoluţie. Într-o asemenea realitate se anulează orice distincţie între cetăţean şi aderent, între instituţiile şi funcţiile de partid şi instituţiile şi funcţiile Statului. Obiectivul cuceririi puterii – firesc pentru orice partid într-o democraţie – a fost înlocuit cu obiectivul „capturării” Statului. Pentru depăşirea acestei stări de fapt, partidele politice româneşti trebuie să evolueze de la statutul de partide de patronaj – care funcţionează pe baza unei relaţii clientelare dintre şefi şi militanţi – la cel de partide ideologice – bazate pe ideologie şi idei/programe.

Într-o ţară superideologizată precum România, unde - până în anul 1989 - totul era ideologie, începând cu raţiile alimentare, a fost oarecum firească trecerea în extrema cealaltă, odată cu schimbarea sistemului, în 1990. În loc de ideologii, am ales oameni: Iliescu, Roman, Stolojan, Vadim, Isărescu, etc, pentru că „ne place de X sau de Y”. Prelungirea focalizării dezbaterii politice pe persoane, în loc de proiecte, este însă păgubitoare. Faptul a fost cu certitudine iniţiat şi încurajat de serviciile secrete succesoare fostei Securităţi, pentru că sunt cu mult mai uşor de manipulat imaginile unor oameni, decât proiectele politice. De aproape douăzeci de ani, românii aleg oameni, nu proiecte! Şi nu par dispuşi să stabilească o legătură între calitatea alegerilor lor şi calitatea vieţii lor. Prin revenirea la ideologie/doctrină şi programe/proiecte, partidele şi politicienii vor fi obligaţi să înlocuiască confruntarea notorietăţilor cu o competiţie a soluţiilor la problemele din agenda cetăţeanului. Iar cetăţenii ar alege fără greş.

În lipsa competiţiei dintre proiecte, adoptarea sistemului votului uninominal perpetuează şi încurajează personalizarea actului politic, însă nu în sensul responsabilizării directe a omului politic față de alegători, ci mai curând în sensul multiplicării instrumentelor de manipulare şi deturnare a voinţei electorale prin confuzia dintre persoană şi idei sau program, respectiv partid. Candidaţii vor fi desemnaţi tot de către partide, iar atenţia lor va fi orientată prioritar tot spre acestea. Deja selecţia umană de până acum a unor partide indică în mod clar tendinţa populistă a investirii popularităţii mediatice (de obicei, obţinută pe cu totul alte criterii, de ex. prin muzică sau sport) cu potenţial politic. Inflaţia acestor „personalităţi” va spori confuzia competenţelor şi va adânci criza doctrinară. Întrucât circumscripţia judeţeană va fi înlocuită de mai multe colegii, în locul unei campanii (pe listă) vor fi zece-cincisprezece campanii (pe colegii) în fiecare judeţ. Costurile vor creşte corespunzător, obligând candidaţii la înţelegeri/compromisuri suplimentare cu mediile de afaceri, care vor deveni al doilea debuşeu al atenţiei lor. Electoratul va fi obligat să se mulţumească cu locul al treilea.

Aceste teme sunt reluate din moţiunea cu care m-am prezentat în faţa congresului şi au fost subiectele abordate de mine în conferinţele de presă de la Cluj, Alba Iulia, Satu Mare şi Baia Mare din această săptămână. Ce au scris ziariştii, aţi putut vedea şi dumneavoastră. Din păcate, ei preferă mediatizarea scandalului provocat de fosta conducere a partidului. Pe de altă parte, mi se pare că suntem supuşi unui anume fel de embargou mediatic, de care nu sunt străini nici liberalii şi nici democraţii. Despre noi nu pot să apară decât lucruri rele. Pentru REALITATEA TV, de exemplu, singurul fapt relevant în legătură cu PNŢCD este arestarea unui traficant de droguri, „fiu al unui fost deputat PNŢCD, Constantin Aferăriţei” (de care eu nu am auzit niciodată şi – oricum – doar pentru comunişti erau relevante faptele rudelor), nu afirmarea răspicată a unor poziţii politice tranşante, precum cele de mai sus.

Dragi prieteni, voi continua să vă informez cu privire la noutăţile din viaţa partidului.

Radu Sârbu

Preşedinte PNŢCD