1. In vara anului 2001, sub formidabila presiune politica pesedistă, toţi demnitarii fostei guvernări, care fuseseră implicaţi în vreun fel în prima etapă a privatizării ROMTELECOM, au fost audiaţi în calitate de MARTORI la direcţia de cercetari penale a IGP (printre ei şi eu, care am semnat contractul, la doua săptamani dupa ce fusesem numit în fruntea FPS - şi tot ce era de negociat se negociase deja, iar termenii contractului fuseseră aprobaţi prin hotarâre de guvern). Oricâtă rea voinţă au avut ofiţerii anchetatori, nu s-a găsit nici cea mai mică ilegalitate şi nu s-a putut invoca nici un fel de prejudiciu adus statului român prin respectiva privatizare. Ancheta s-a oprit înainte de a deveni un caz, respectiv dosar penal. Nu aveau cum… de sabie va pieri!”.
S-a gasit un nenorocit, fost deputat PNL-CD, care a acţionat în instanţă hotărârea parchetului general de a nu începe urmărirea penală împotriva noastră. După zece ani (!!!), acum două săptămâni, ICCJ, printr-un complet de trei judecatori, a dat o hotărâre prin care obligă parchetul să reia cercetarile. Parchetul a declarat deja recurs, care se va judeca (probabil la anul) la completul de nouă judecatori.
De reţinut este faptul că - in acest moment - nu sunt nici inculpat, nici măcar învinuit şi nu există nici vreo acţiune penală (darămite vreo sentinţă!) împotriva mea. Pînă la condamnarea definitivă, functionează prezumţia de nevinovăţie, sau aşa ar trebui. Dimpotrivă, Miluţ & Pavelescu au folosit momentul ca pretext pentru eliminarea mea. Din ce alt motiv decât acela că se tem de mine ca dracu’ de tămâie. De ce se tem? De paranoici. Un lider puternic ar trebui sa se înconjoare de lideri puternici; unul slab, dimpotriva, ii elimină.
2. Rezultatele electorale ale PNŢCD la Cluj au fost nesatisfacatoare, ca peste tot în ţară, mai puţin la Timişoara. Dar: judeţul s-a clasat în primul sfert între organizaţiile PNŢCD din toată ţara, iar eu am avut la preşedinţia consiliului judeţean cu 20% peste partid. Daca luam mai puţin decât partidul, demisionam. Din păcate pentru Miluţ, nu a fost cazul. A fost însă cazul lui Pavelescu, la Bucureşti, dar el nu demisionează, ci dă pe alţii afară din partid, pentru vini închipuite.
3. PNŢCD nu va reveni, oricâte facturi de gaz şi electricitate va plăti Miluţ. Pentru a creşte partidul, BNC ar trebui sa facă POLITICĂ, nu să decapiteze organizaţiile teritoriale. Chiar dacă, în mod manifest, Miluţ nu are dimensiunea politică, este un om care a repurtat succese in şah şi în afaceri, deci nu poate fi bănuit de prostie. Ramâne doar varianta interesului. Dar care? Să fie oare adevărat că este vorba despre contracte de prefabricate pentru autostrăzi? Tz, tz, tz,… parcă nu-mi vine să cred.
4. Motivul real al sancţionării mele rezidă în zvonul că voi candida la congresul extraordinar din 24 august la funcţia de preşedinte al partidului. 28 de organizaţii judeţene şi de sector au cerut, prin hotărâri ale birourilor judeţene, respectiv de sector, convocarea acestui congres. Evident, pentru a schimba conducerea partidului, căci restul s-ar fi putut rezolva intr-un CNC (dar statutar, nu cu o componenţă impusă de Miluţ & bodyguards).
5. Sancţiunea a fost hotărâtă în absenţa mea şi o voi contesta la JODA.
6. Îmi vine în minte o vorbă veche: “Cine ridică sabia de sabie va pieri!”.
Pe curând,
Radu Sârbu
S-a gasit un nenorocit, fost deputat PNL-CD, care a acţionat în instanţă hotărârea parchetului general de a nu începe urmărirea penală împotriva noastră. După zece ani (!!!), acum două săptămâni, ICCJ, printr-un complet de trei judecatori, a dat o hotărâre prin care obligă parchetul să reia cercetarile. Parchetul a declarat deja recurs, care se va judeca (probabil la anul) la completul de nouă judecatori.
De reţinut este faptul că - in acest moment - nu sunt nici inculpat, nici măcar învinuit şi nu există nici vreo acţiune penală (darămite vreo sentinţă!) împotriva mea. Pînă la condamnarea definitivă, functionează prezumţia de nevinovăţie, sau aşa ar trebui. Dimpotrivă, Miluţ & Pavelescu au folosit momentul ca pretext pentru eliminarea mea. Din ce alt motiv decât acela că se tem de mine ca dracu’ de tămâie. De ce se tem? De paranoici. Un lider puternic ar trebui sa se înconjoare de lideri puternici; unul slab, dimpotriva, ii elimină.
2. Rezultatele electorale ale PNŢCD la Cluj au fost nesatisfacatoare, ca peste tot în ţară, mai puţin la Timişoara. Dar: judeţul s-a clasat în primul sfert între organizaţiile PNŢCD din toată ţara, iar eu am avut la preşedinţia consiliului judeţean cu 20% peste partid. Daca luam mai puţin decât partidul, demisionam. Din păcate pentru Miluţ, nu a fost cazul. A fost însă cazul lui Pavelescu, la Bucureşti, dar el nu demisionează, ci dă pe alţii afară din partid, pentru vini închipuite.
3. PNŢCD nu va reveni, oricâte facturi de gaz şi electricitate va plăti Miluţ. Pentru a creşte partidul, BNC ar trebui sa facă POLITICĂ, nu să decapiteze organizaţiile teritoriale. Chiar dacă, în mod manifest, Miluţ nu are dimensiunea politică, este un om care a repurtat succese in şah şi în afaceri, deci nu poate fi bănuit de prostie. Ramâne doar varianta interesului. Dar care? Să fie oare adevărat că este vorba despre contracte de prefabricate pentru autostrăzi? Tz, tz, tz,… parcă nu-mi vine să cred.
4. Motivul real al sancţionării mele rezidă în zvonul că voi candida la congresul extraordinar din 24 august la funcţia de preşedinte al partidului. 28 de organizaţii judeţene şi de sector au cerut, prin hotărâri ale birourilor judeţene, respectiv de sector, convocarea acestui congres. Evident, pentru a schimba conducerea partidului, căci restul s-ar fi putut rezolva intr-un CNC (dar statutar, nu cu o componenţă impusă de Miluţ & bodyguards).
5. Sancţiunea a fost hotărâtă în absenţa mea şi o voi contesta la JODA.
6. Îmi vine în minte o vorbă veche: “Cine ridică sabia de sabie va pieri!”.
Pe curând,
Radu Sârbu